Never stop dreaming

Mesaj de Sarbatori

2008-12-20T22:19:00.007+02:00

Deoarece sunt o mare fană a lor, le iubesc şi le stimez din toată inima, aş dori să le ajut facându-le o urare de sărbători.
Este vorba de academicele care frecventează biblioteci de tipul "shopping center", care fac cercetare şi studiu de caz în cluburile "dă fiţe" , care contribuie la economia naţională şi internaţională fiind mari consumatoare ale produselor de lux, fiind altruiste, gândindu-se cum să facă mai bună viaţa bătrâneilor plini de bani.
Şi dragelor "coţofane" pe tocuri, pentru că mă gândesc intens la voi şi vă doresc binele, voi dedica următoarea felicitare de Sărbători, tuturor sponsorilor cu ceafa lată, cu portofelul plin, cu statură sub 1,50, cu vârsta mai mare decât Moş Crăciun.

Cu toată căldura (nu cred că aveţi prea mare nevoie de ea... sunteţi "arse" destul )

Felicitare găsită aici

Păcat că au fost numai doi

2008-12-16T13:00:00.004+02:00

Ştiu, scriu rar....

Clipul de mai jos, postat pe diverse bloguri, dat la televizor a stârnit în mine dorinţa de a deveni practician al anarhiei. Ce frumos a aruncat el, ziaristul irakian, cu bună ţintă ce-i drept, în "one-neuron" president Bush, cu o pereche de pantofi (doar una??). Ahhh, câtă exaltare a trezit în mine această întâmplare, îmi tresărea inima, mai ceva ca într-o zi de Crăciun (care şi aşa a devenit manelistic, dar asta e o altă dezbatere).
Să nu se înţeleagă că eu sunt de partea teroriştilor, dar acest gest denotă că "poporul" încă se mai poate trezi, încă se poate revolta... Ce i-aş umple de pantofi pe toţi politicienii români sau ce-o fi aceste primate care îşi bat joc de noi spunând că ne "conduc" ţara. Aş decărca un tren marfar
de pantofi peste ei... nu ar fi minunat ?

Nu e extraordinar ? Bucuraţi-vă :

Şi un tribut adus lui Mircea Badea , primul ce a avut iniţiativa :

Genocid cu tentă roz

2008-10-23T17:36:00.010+03:00

Sunt speciale, sunt războinice, au două facultăţi, ba sunt pe cale să o înceapă şi pe a treia, şi un master în viitor, reuşesc în tot ce îşi propun , nu există mâine sau poate pentru ele, nu au bariere şi sfidează principiile...
Nu, nu sunt intelectuale , nu sunt profesoare universitare, nu sunt Ioana D'Arc , nu au vreun talent special .... sunt minunatele noastre prietene ... "piţipoancele" . Sunt cele care au un creierul aplatizat de la shopping, care se îmbracă în roz şi îşi accesorizează aurul la hainele sport, care reuşesc indiferent dacă e moral sau nu, care au funcţii şi care cu siguranţă vor avea, care îşi găsesc un sponsor cu ceafă lată, pentru a le propulsa în carieră... şi reuşesc. Ele îţi demonstrează, indirect, că oricât de mult ai citi, ai munci, te-ai zbate pentru cariera ta, pentru principiile tale, pentru moralitate sau profunzime, nu au nevoie de toate aceastea pentru a avea succes, pentru a obţine orice, fără cel mai mic efort....
Încep să regret că fac parte din acelaşi regn cu aceste primate, că mă asemăn, cel puţin biologic cu ele... îmi vine să îmi cumpăr o mitralieră ..... măcar aş fi eroina persoanelor gând în gând cu mine ....
O clipă de glorie pentru o viaţă în închisoare? Hai că nu merită efortul, parazitele !

Mă pregătesc să-mi fie dor

2008-06-04T20:14:00.005+03:00

Dacă tot plecarea mea pentru o perioadă lungă, se apropie fanatic, mă gândeam cum o să mă simt când îmi va fi dor, ce voi face să le arăt tuturor că îmi lipsesc ?

Cum poate fi exprimat dorul, absenţa cuiva, a ceva, a unei amintiri, a unei etape, a unui sentiment?
Prin poezie, prin cuvinte simple, prin lacrimi, prin depresie, prin muzică ....

Mi-am adus aminte de o poezie din liceu, de Mircea Cărtărescu, care îmi sugera cel mai bine ideea de dor de cineva, de dorinţa de a-l avea cât mai aproape, instantaneu.

(Dacă tot am promis că voi posta poezii)

Ciocnirea - Mircea Cartarescu

Intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
isi prinsesera paianjenii panza.

pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot,am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case incat deasupra a ramas doar o muchie de lumina scanteietoare
pulsand in aerul ars, ca de fulger.

trageam de fir, si ca un sfant indian facand trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zambi; trageam de fir, incolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu cu fereastra ta in dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne sira spinarii, arzand.

arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor
pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru...

De dragul scrisului....

2008-05-29T13:58:00.003+03:00

Stiu că nu am mai scris de mult tare niciun articol ... fie că nu am avut timp, am fost prinsă în diverse activităţi, fie nu am avut nici inspiraţie şi sunt atât de perfecţionistă încât nimic nu mi se părea demn de scris.

Şi mă gândeam , ce merită să faci public şi ce nu . Depinde de specificul blogului fiecăruia, de cât de sincer eşti, de ceea ce vrei să transmiţi sau facem un jurnal deschis despre orice?
Cum să scrii articole despre "ce-am mâncat azi : shaorma e magnifică!" ???? Pe cine intrigi la problematici, la răspunsuri contradictorii, la păreri, dacă ţi-ai luat gentuţă nouă şi o arăţi celorlalţi?? Aşa şi ?

De fapt, pentru ce au fost create blog-urile? Înţeleg ... modalitate de promovare a unor evenimente, branduri, spectacole; exprimarea unor opinii sociale, sentimentale prin scris sau prin fotografie; lansarea unor teme de discuţii; modalitate să-ţi manifeşti şi exersezi stilul beletristic şi jurnalistic... toate acestea , folositoare. Îmi face plăcere să vad bloguri interesante, cu fotografii, cu articole care te pun pe gânduri, care te amuză, care îţi deschid ochii, care te informează... Dar să arăţi altora cum te duci la facultate şi cum bei suc la terasă, fără niciun stil, fără concluzii , fără umor şi fără nici o morală ... pentru ce mai scrii? Ei ce au de învăţat din asta, cu ce îşi "clătesc" sufletul şi mintea?

Nu voi da exemple de astfel de bloguri pentru că nu are rost să fac reclamă , nu aş ieşi avantajos... ("Bad publicity is good publicity")

Şi pentru ca acest articol sa nu fie doar un pretext să mai adaug un text în "palmares" , aş vrea să arunc o pastilă efervescentă, ca un tratament, să încerc ca în aproape fiecare articol să adaug o poezie (nu proprie, evident) care s-ar adapta în peisaj. Poate vă instig la titluri de poezii, care se pliază pe actualitate. Că şi aşa m-am intoxicat de atâţia termeni de specialitate, în timpul sesiunii, încât simt nevoia de o "înghiţitură" de frumos.

Necuvintele
Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.

El a întins spre mine o ramură ca un braţ.

Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

un om singur.

V-am instigat? Aştept titluri , versuri .....

Festival Internaţional de Capoeira în Iaşi

2008-05-11T15:22:00.008+03:00

BRAZILIA-ŞI TRIMITE CULORILE CĂTRE ORAŞUL NOSTRU

Acesta este sloganul Primului Festival Internaţional de CAPOEIRA, din România, festival ce va avea loc în perioada
15 - 18 mai 2008 la Sala Polivalentă din Iaşi.

Dacă vrei să simţi vibraţiile, emoţiile, energia şi spiritul brazilian al acestui sport-cultură , să te îndrăgosteşti de fascinaţia mişcării şi a muzicii, vino la Festival. Adaugă cunoştinţelor tale, tradiţia unei culturi de sute de ani, CAPOEIRA!!

Pentru foarte mulţi români, acest sport este o noutate, pt. unii o ciudăţenie, însă vă invit să vă daţi singuri seama că este o cultură, o artă, o pasiune şi un sport de timp liber, accesibil tuturor.

Festivalul este organizat de Asociaţia Sportivă "K-NOI" în colaborare cu Mestre Cibriba (Franţa) , se va desfăşura pe parcursul a 4 zile, pline de activităţi specifice, deschise publicului . Se va încheia cu un show demonstrativ, cu INTRAREA LIBERĂ,
Duminică 18 mai 2008 ora 17:00 la Sala Polivalentă.

Vizitaţi site-ul www.capoeira-knoi.ro pentru toate detaliile evenimentului .

DESCOPERĂ O NOUĂ VIZIUNE A SPORTULUI DE TIMP LIBER,
DESCOPERĂ CAPOEIRA !!!

Paşte Fericit ?

2008-04-25T12:19:00.008+03:00

Salvador Dali - Hypercube Cross

Se pare că începe perioada ghiftuirii şi a exceselor culinare, a beţiei şi a Iepuraşului. Acestea sunt singurele lucruri care contează pentru majoritatea românilor ortodocşi care sărbătoresc Paştele.
Uităm să ţinem post, uităm că aceste zile nu sunt doar pentru a avea "liber" de la serviciu, pentru a ne distra de parcă ar fi Revelionul şi uităm esenţialul : E ziua învierii Domnului Iisus Hristos. Ce legătură are Iepuraşul cu Învierea, cu faptul ca Iisus a fost răstignit pt. omenire, că ni s-a dat un exemplu de suferinţă, de iertare, de speranţă ???

Înţeleg că totul are aspect comercial, dar toţi avem pretenţia să nu existe catastrofe naturale, ne mirăm cum de ni se întâmplă toate necazurile... Din cauză că de Paşti ne dăruim ouă de ciocolată venite din partea unui Iepuraş, care deşi nu are nicio tangenţă cu tradiţiile noastre, nu reprezintă cu nimic spiritul acestei sărbători RELIGIOASE !

E şi mai interesant cum toţi devin brusc "mai buni" în Săptămâna Mare , iar în restul anului parcă uită de tot...

Nu vreau să fac aici predici religioase, dar mă înspăimântă faptul că se pierde esenţa unei sărbători religioase (mă repet) şi mai ales că această uitare atrage după sine nenorocirile ....

Un Paşte Fericit! Fără iepuraşi şi fără ouă de ciocolată, doar cu lumina Învierii şi ouă roşii !

Un site interesant, care reaminteşte şi învaţă ce este de fapt Paştele : Paşte Fericit

Moartea... caprei

2008-04-17T17:23:00.008+03:00

Cum se face că sintagma "Să moara şi capra vecinului!" ni se potriveşte atât de bine, nouă, românilor ? Şi de ce o prezentăm cu atâta mândrie altora, de parcă ar fi ceva înălţător să fii caracterizat de invidie ?

Mulţi, dar mulţi mulţi români (aproape toţi) se uită cu jint la noile achiziţii ale vecinilor, la lucrurile pe care le-au realizat ("Ai văzut bre...ce maşină şi-a tras Popescu.. de unde are atâţia bani? Afaceri murdare..") şi niciodată invidia lor nu e constructivă, preferă să stea să mocnească, să îşi dorească ca într-o zi maşina cea luxoasă sa explodeze, să i se întâmple ceva soţiei frumoase a vecinului, decât să facă el ceva pentru a obţine unul din lucrurile "visate" ... Şi e specific nouă, să aşteptăm să ni se dea, să ni se întâmple ceva miraculos care ne va schimba viaţa, în aşa fel încât să facem noi "în ciudă" vecinilor noştri, care mult timp au avut case mai frumoase, sau care au fost primii din bloc care şi-au luat maşină de spălat .

Mereu suntem nemulţumiţi de ţara noastră, că e aşa de urâtă şi murdară, că oamenii sunt interesaţi de viaţa altora, că e asa frumos în Europa, cum nimeni nu intervine în viaţa celorlalţi. Cum un cetăţean "cumsecade", proaspăt întors din Italia/Spania/alte plaiuri de la zidit , şi cum el, dezamăgit priveşte la ţara asta pe care a parasit-o : "Ce mizerie aici, ce frumos era in Italia, niciun gunoi.. " şi imediat aruncă ambalajul unui pachet de ţigări în tufişuri.

Decât să ne uităm la alţii ce deţin, ce şi-au făcut, mai bine am depune toată stăruinţa să împlinim ceea ce ne-am dorit, dar pentru noi, pt. starea noastră de bine, nu pt. a-i crăpa inima şi privirea de invidie, vecinului nostru... pt. că altfel ne învârtim într-un cerc fără ieşire.

Oricum n-am nicio speranţă că se va schimba vreodată ceva în mentalitate, însă nu voi spune niciodată cu mândrie, că sunt româncă şi că port prin vene lozinca "Să moara şi capra vecinului!" . Mai bine mă mândresc că românii sunt inventivi, că s-au născut poeţi şi că reprezintă fabrică de genii pt. export, decât să afirm caracteristica invidiei.

Exerciţiu digital

2008-04-07T19:57:00.000+03:00

Ştiu că poate am obişnuit să păstrez o stare de reverie printre articole, dar cum diversitatea mă caracterizează, voi trece şi la lucruri tehnice. Însă nu o să mă îndepărtez prea mult de partea romantică.
Pentru cei pasionaţi de programe de editare foto, sau pentru cei care şi-ar dori să îşi modifice fotografii dar nu prea ştiu cum să utilizeze Photoshop-ul , am găsit acum cateva săptămâni un site unde te învaţă cum să faci efecte şi cum să te "joci" în acest program. Este un site cu tutoriale video.

Luv2Help
Şi pt. un plus de idei căutati pe Google sau Youtube , Video Tutorials Photoshop.

Iată cum am învăţat să mă joc cu efectele... din propriile fotografii :

C'est moi

Mon oeil

Un mix

L'oeil d'une amie

Noi cui rămânem ?

2008-04-05T01:19:00.000+03:00

După ce din ce în ce mai multe valori, s-au pierdut în ultimul an ... mă întrebam noi cui rămânem?

Anul trecut s-au stins la intervale scurte Florian Pittiş, Pavarotti, Adrian Pintea , anul acesta încep să mă sperii îngrozitor pt. cultura şi pentru urma de speranţă care mai rămăsese... a murit George Pruteanu, a murit Sabin Bălaşa.....

M-am întristat enorm şi mi s-au tulburat simţirile gândidu-mă că deja adevăratele valori ale ţării se pierd... şi tot mă întreb cine urmează? (sună înspăimântător ştiu)... mi-e frică că vom rămâne înconjuraţi de manelişti, de blonde care "cântă" cu sânii, de reality show-uri şi de o armată de Dan Diaconescu defilând "voios" pe străzi.... Un coşmar ce mai are foarte puţin şi se va îndeplini ....

L-am pierdut pe omul care susţinea cu toată forţa limba română, care instiga la cultură şi oricine care îşi cunoştea ignoranţa, ascultându-l, era imposibil să nu se fi simţit prost că nu a mai fost recent la teatru, că nu a citit o carte bună, că nu are suficiente cunoştinţe. Deşi părea exagerat, cheia o înţelegeai : că lipsesc cultura şi adevăratele valori, că nu mai apreciem arta, că ne îndreptăm spre orizonturi maşiniste....

Nu mai zic de Sabin Bălaşa... ador suprarealismul.... dar mă întreb câţi dintre noi(studenţi la Cuza) s-au oprit vreodată, în goana lor către cursuri sau seminarii, să priveasca în Sala Paşilor Pierduţi de la Universitate, să admire, să se bucure de o galerie de artă gratuită a 19 opere gigantice. Recunosc, m-am oprit, însă, din păcate, eram însoţită de persoane care s-au uitat "strâmb" la mine că am îndrăznit să "pierd" timpul... ("avem oră... întârziem....") Am ales să revin, singură.... E extraordinar cât de bine se pliază aceste opere pe mediul de acolo şi pe ideea de student; surprinde exact sufletul tânăr visător, cu ţeluri, cu mulţime şi cu valori ce ies din ea. Cu tineri naivi, care îşi permit să piardă timpul în reverie, în dragoste, în speranţe. Mai păcat e că studenţii noştri nu merită aceste opere, nu li se mai potrivesc... cine muşcă felia mai groasă fără prea multe sacrificii e învingător, diplomă de absolvire poate avea oricine, dragostea e uşor de obţinut, ce atâta "speranţă"???

Deja mi-am pierdut orice optimism cu privire la culturalizarea maselor, cu privire la o schimbare a principiilor... Nu-mi rămâne decât să îmi promit că voi schimba şi voi adăuga zilnic spiritului meu ce trebuie ca să râmană împlinit şi, ca plan de viitor, să transmit mai departe şi mult mai bine decât am primit eu, copiilor mei - cultură. Asta e ceea ce am învăţat din pierderea acestor oameni, despre care încă visez că vor rămâne nemuritori prin ceea ce au făcut.

Un sait fără o grafică strălucită, fără efecte speciale : contează conţinutul nu ambalajul : http://www.pruteanu.ro/0rapid/00index/00index.htm

Pt. vizualizare profundă , romantismul cosmic
http://www.sabinbalasa.com/index.htm

Să mai hrănim şi sufletul

2008-03-31T22:20:00.000+03:00

De ce uităm să fim simpli? De ce vieţile noastre sunt conduse de nişte maşinării , de idei manipulatoare care nu transmit nimic, de stiluri de viaţă, care deşi par perfecte ne degradează sufletul ?
Nu sunt o naivă şi o visătoare, dar parcă prea mult se vorbeşte despre sexualitate, despre bani, despre viaţa altora, despre maşinării şi mai puţin despre literatură, despre idei, despre concepte, despre religie, despre viaţă....

Parcă ne plictisesc, parcă ni se par penibile şi puerile aceste subiecte , chicotim înfundat şi privim sceptic pe interlocutorul nostru dacă încearcă să ne provoace la o discuţie filosofică... despre "nimicuri" ... îl privim de parcă i-ar lipsi luciditatea şi raţiunea....

Sincer, mi-e dor de perioada liceului , când studiam literatură şi o analizam, când discutam despre tot felul de subiecte, intrigante, culturale... când aveam idei nebuneşti şi începeam să le dezbat, fără să fiu privită ca o imatură ....

Soluţia cred că ar fi ignorarea acestor reacţii blazate, prafuite de prea multă tehnică şi viaţă "modernă" ... însă nu o afundare într-o astfel de lume (plină de fantezie şi filosofie) pt. că nu am mai putea supravieţui ..... e bine din când în când să mai hrănim şi sufletul, cred că s-o fi săturat şi el, săracul de atâta ură, de egoism, de manele, de politică ieftină, de blonde proaste în colanţi , de "jmecheri" cu burtă, de artă efemeră şi frumuseţe artificială.....

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la o melodie a artistei preferate Tracy Chapman , care instigă la a nu-ţi vinde sufletul unor iluzii superficiale....

Trăiri nedemodate

2008-03-22T18:57:00.000+02:00

După ce am fost ieri seară într-un nou "mega" bar al Iaşului (Maiadeyi ceva de genul...) mi-am dat seama ce frumoasă e viaţa mea şi cât de lipsită de sens e a unora "cool"... M-am intoxicat aseară cât pentru o viaţă, de fumurile "lumii bune" a oraşului , care sunt sigură că nu discută altceva decât despre haine, maşini, excursii scumpe, fasoane, despre cine cu cine s-a mai "combinat", cine cu ce haine s-a etalat, despre lumea lor plină de snobism si parveniţi, adică despre nimic. Mi-a ajuns, însă ăsta e tineretul actual (contemplând eu ca o babă....)

Şi mă gândeam ce am face fără iubire, fără să nutrim sentimente de ataşament faţă de nimeni, fără să ne sensibilizăm la un cântec frumos, la un cadou simbolic, la o îmbrăţişare ... Am duce o viaţă robotică, mecanică, adică am merge la serviciu, veni acasă , mânca, stat în faţa calculatorului/tv, culca şi apoi de la capăt. Încep să mă cutremur .... ce trist, asta se întâmplă în secolul nostru, în care oamenii spun tot timpul că nu au timp de nimic şi se uită râzând ironic "ce eu am timp să mai iubesc, să citesc cărţi, să mă plimb aiurea prin parcuri, să practic vreun sport, să discut despre diverse?....." Vremuri în care toţi spun că nu au bani pentru plăcerile vieţii, care îşi aleg prietenii şi "jumătatea" după criterii prestabilite şi pentru a se afişa cu aceştia ca un trofeu, îşi petrec timpul liber şi se distrează după trend. Oameni cărora li se pare demodat să discuţi despre cultură, despre iubire, despre religie, despre probleme actuale ....

Spun toate astea detaşată, pentru că am avut noroc să dau peste prieteni dragi cu care petrec timpul pt. că mă simt bine cu ei, nu pentru că au "ţoale" din "mol" sau merg în cele mai "jmechere" cluburi. Pentru că sunt simpli, pt. că sunt amuzanţi, pt. că au pasiuni interesante, pt. că am ce discuta cu ei şi cel mai important pt. că am sentimente de ataşament faţă de ei.
Mai am noroc că am parte de iubire, că stiu să fac diferenţa între muzica de calitate şi gunoaiele de acum, că mai citesc o carte bună , că am şi alte activităţi decât să mă duc la facultate şi să bârfesc (da aşa e la mine la facultate.... dar asta într-un episod viitor), că pot să mă sensibilizez, că nu merg în cluburi de "fiţe" şi nici de "fâţe" , că nu fac shopping la molu' din oraş şi nici nu port ochelari de soare în spaţii închise sau noaptea....
Nu am scris cele de mai sus ca să mă laud, pentru că şi eu ca ff multe persoane sunt ocupată, însă nu cred că pentru a putea trăi trebuie să sacrifici ff mult timp. Lucrurile simple sunt cele mai ieftine şi durează puţin.
Din păcate , acum se vorbeste despre iubire si sentimente ca despre un nou model de maşină sau despre o nouă poşetuţă la modă ....

Bărbat sau Femeie?

2008-03-13T12:02:00.000+02:00

Am discutat la un seminar de dreptul familiei, despre căsătoriile dintre persoanele transsexuale şi cum li se poate schimba (în rău) viaţa din punct de vedere juridic : dacă eşti bărbat şi hotărăşti să devii femeie şi dacă nu există reglementări în ţara ta pentru a stabili situaţia ta, dreptul de a ieşi la pensie mai devreme (pt. că bărbaţii ies mai târziu la pensie), drepturile de care beneficiază o femeie (să recunoaştem, avem parte de multe privilegii), hărţuirea sexuală la serviciu şi cum nu poţi face plângere... pt. că eh... tu eşti bărbat. etc etc. Plus sunt dezavantaje sociale şi psiholgice - discriminări, marginalizări de societate şi de familie, trebuie să te preocupi tot timpul de hormonii specifici care îţi lipsesc datorită faptului că aparţii, la origine, unui alt sex, decât cel nou ales de tine....

Ştiu că de mult această tulburare sexuală nu este considerată o boală, însă încerc să percep de ce unii ar dori să îşi schimbe sexul, adică trebuie să existe câteva motive pentru care sexul de care aparţii nu este avantajos...

Să mă gândesc... să caut câteva motive pentru care nu mi-aş mai dori să fiu femeie ...

femeile trebuie să poarte o sarcină şi să nască
sunt victime ale violenţei în familie, datorită firii lor slabe
sunt victime ale abuzurilor sexuale, directe sau indirecte
sunt victime ale misoginismului
au tendinţe mai uşoare de îngrăşare, numai femeile având celulită

Să vedem şi la bărbăţi .... de ce unii nu şi-ar mai dori să facă parte din această categorie ....

bărbaţii sunt rudimentari, le plac lucrurile pragmatice
costituţia fizică e robustă, le lipseşte acea formă feminină de chitară (sâc)
unii dintre ei sunt obsedaţi sexuali
se uită prea mult la fotbal şi la emisiuni sportive, uitând de romantism şi artă
fac burtă după o anumită vârstă şi chelesc

au prea mult păr (nu menţionez în ce locuri)

Dacă am sta şi am analiza am găsi o listă interminabilă de dezavantaje, de defecte şi neplăceri, dar asta apare la oricare dintre noi, pentru că sunt mereu nemulţumiţi cu ce avem, dar nu înseamnă că trebuie să recurgem la schimbări atât de drastice.

Chiar dacă sunt motive pt. care ar trebui să îmi urăsc "genul" , mă simt foarte bine cu natura mea şi poate că voi fi blamată, dar nu o să îi înţeleg niciodată pe aceşti oameni.

Britain's got Talent VS Hijos de Babel

2008-03-10T22:21:00.000+02:00

În ultimul timp toată lumea vorbeşte de Costel din România, participant la "Hijos de Babel" , brusc recunoscut ca mare talent, care nu ar fi fost nominalizat altfel în ţara de baştină, pt. că aşa suntem noi, românii, nu ne recunoaştem valorile decât după ce se afirmă "în afară".

Însă, poate o să par ipocrită, dar nu am fost atât de impresionată de Costel, falnicul muncitor al patriei, în Spania, deoarece cu mult înainte am văzut un astfel de talent în cadrul unui show similar în Marea Britanie - Britain's got Talent. M-a impresionat mai mult acel personaj deorece, frapa prin mai multă simplitate şi inocenţă.La balcanicul nostru parcă nu te suprinde atât de mult diferenţa între aspect şi voce, însă la cel de-al doilea, parcă nici nu te aştepţi că acest om poate să emane o asemenea voce.

Iată să vedeţi şi voi despre ce vorbesc. Însă vă reamintesc că Paul Pots (Talentatul din Marea Britanie) a apărut cu un an înaintea lui Costel.

Un lanţ al slăbiciunilor amuzant

2008-03-09T13:10:00.000+02:00

Citind pe blogul lui Ines , care m-a "provocat" la un test , am zis să încerc şi eu, măcar aşa de amuzament, ca într-o frumoasă zi de duminică. E un fel de test din ăla ...da mai departe dacă vrei sa ţi se îndeplinească 500 de dorinţe... acest "joculeţ" e o ironie la acel tip de test... hai să vedem .

Iată mai întâi regulile :

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 ppl
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

Să începem (shuffle-ul) :

1.How are you feeling today?
Music For Making Love - Completely. Înseamnă că nu îmi lipseşte nimic, asta e bine, ar trebui să nu mai fiu aşa pesimistă. (chiar aşa scrie în playlist... nu ştiu care e artistul).

2.Will you get far in life?
Pasărea Colibri - Ploaia care va veni . Hmm... cred că totuşi voi schimba ceva, există o speranţă

3.How do your friends see you?
Pasărea Colibri - Canarul . Cred că din cauza faptului că sunt vorbăreaţă şi eferveşcentă . Galbenă... da, sunt gemeni, culoare reprezentativă.

4.Will you get married?
Rio Negro e Solimoes - Na sola da bota . Înseamnă că va fi o petrecere cu multă distracţie.

5.What is your best friend’s theme?
Buddha Bar Chillout in Paris Masters at Work Braz . Într-adevăr, îi place muult Buddha Bar

6.What is the story of your life?
Baul Dimension - Bangla Soul. Da... întodeauna am fost atrasă de misterul Arabiei, simţeam eu că e a 5-a reîncarnare de prin Bangladesh de undeva... :))

7.What was high school like?
Jacques Brel - Chanson sans paroles . A fost de nedescris, fără cuvinte. Am simţit doar.

8.How can you get ahead in life?
Jose Alberto - Mi gran Amor te di . Iubirea va învinge totul

9.What is the best thing about your friends?
Dicro & Beto Jamaica - Praia de Ramos . Veselie, relaxare şi muultă distracţie.

10.What is in store for this weekend?
Casa de Samba Lobao e Elza Soares - Se acaso Voce chegasse . Eh.. adică găsesc orice, însă în caz că trec pe acolo, să imi aleg ceva. (Asta înseamnă că ar trebui să merg mai des la "shopping"... însă nu se numără printre pasiunile mele.. )

11.What song describes you?
Karunesh - Breathing Silence . Hmmm, oarecum. Şi tăcerea e un răspuns.

12.To describe your grandparents?
Elvis Presley (în sfârşit) - Take me to Ihe fair . Multe poveşti, bâlci si turtă dulce

13.How is your life going?
Richard Clayderman - Sonate Au Clair Du Lune . Romantică incurabilă

14.What song will they play at your funeral?
Casa de Samba Caetano Veloso e Dona Ivone Lara - Alguem me Avisou. Traducerea titlului : Cineva m-a avertizat. Chiar că... "Tu ştii că ai să mori într-o zi?.." Nu e macabru deloc, însă acest shuffle nu prea se potriveşte cu ceea ce îmi doream eu să îmi cânte... în acea zi

15.How does the world see you?
The Boys from Brasil - The land of Make Believe . Nu cred că sunt casă de binefacere şi nici mama răniţilor

16.Will you have a happy life?
Richard Clayderman - Eleana . Optimistă, dar cine e Eleana...

17.What do your friends really think of you?
Unknown Artist - Track 8. De 8 ori s-au întrebat cine sunt de fapt, dar nici acum nu au găsit răspuns. (Era o melodie de Capoeira, oricum)

18.Do people secretly lust after you?
Richard Marx - Hold on to the night. În fiecare noapte adorm cu gândul la mine

19.How can I make myself happy?
Chris Norman - Some Hearts Are Diamonds . Să apreciez adevăratele valori.

20.What should you do with your life?
Zeze di Camargo e Luciano - A paixao . Mai multă pasiune în fiecare activitate.

A fost amuzant acest exerciţiu, mulţumesc Ines încă o dată. Mâna destinului, desigur, pt. fiecare melodie. Recunosc că nu am trişat şi am fost sinceră. Piesele fac parte din ceea ce ascult eu de obicei, aşa că nu am avut nicio colindă, sorry Ines.

Visele se prescriu?

2008-03-08T04:05:00.000+02:00

Când vorbim despre prescribilitate, ne referim de obicei la fapte şi acte juridice, la acţiuni civile ce trebuie introduse într-un anumit termen, după acest termen ne expiră posibilitatea în care putem să ne rezolvăm conflictele.
Cât despre vise... cred că fiecare dintre noi are un arsenal de vise, pe care fie şi le îndeplineşte luptând pentru ele, fie doar îşi exersează imaginaţia , gândindu-se cum ar fi dacă s-ar întâmpla un anumit lucru în viaţa sa... Însă au visele un termen până la care ar trebui realizate, sau dacă ne gandim prea mult la ele, fără a le realiza, intră în desuetudine? Sau contează momentul în care plasăm realizarea unui vis? Sau materializarea lui depinde de cât de mult ne dorim ca el să se împlinească şi cât de multă muncă şi multe sacrificii depunem?
Uneori visăm că vom fi mai bogaţi, şi nu ne gândim oare ce sacrificii trebuie să facem ca să realizăm asta, ci doar vizualizăm eventualitatea că s-ar putea să avem "norocul", aşteptând că poate într-o zi ni se va întâmpla şi nouă ...
Cariera... un alt vis mult râvnit, încă din copilărie, pt. unii, ne pune la muncă şi sacrificii sau aşteptăm să se întample?
Cum facem ca un vis să rămână în actualitate...?

(P.S. Majoritatea fotografiilor postate -creaţie proprie)

Nu am viaţă socială, mi-am făcut blog

2008-03-05T03:26:00.000+02:00

*Un cuvânt înainte, pt. minţile diabolice care consideră că nu am viaţă socială şi nu am cu cine să comunic, pt. că sunt o retardată fără viitor şi din dorinţă de a ieşi în evidenţă (în concepţia lor) .... acest blog nu li se adresează acestora, să mă şteargă din lista de messenger dacă nu suportă sa vadă status cu link-ul blogului, sau să îşi vadă de viaţa lor socială plină de comunicare verbală şi non-verbală . Multumesc *

Aş vrea să atrag atenţia asupra unor link-uri ff interesante care merită vizionate, nu pentru că vă consider incapabili să le găsiţi voi, sau ignoranţi (aşa cum consideră minţile diabolice de mai sus, cu privire la scopul unui blog), ci pentru că e bine să împărtăşeşti cunoştinţele tale cu ceilalţi (cunoştinţe interesante, evident, nu stiri mondene stupide), pt. că şi eu la rândul meu, am fost bucuroasă să aflu noutăţi prin intermediul unor blog-uri.

Hotel Fox - Un hotel non-conformist din Copenhaga, a cărui camere nu se aseamănă una cu alta. Mi-ar plăcea să mă cazez acolo, numai de dragul lor.

Copacul de Hârtie

Claude Challe - Artist Buddha Bar, o muzică specială

În speranţa că nu v-am ofensat îndrăznind să vă arăt aceste link-uri doar de dragul de a comunica, promit solemn că voi face o reuniune , un forum intercultural (chiar şi cu cei care locuiţi în alte oraşe, în alte ţări) pt. a nu ne ştirbi nevoia de comunicare verbală, de care ducem lipsă pt. că suntem nişte inadaptaţi ai societăţii pt. că îndrăznim să ne exprimăm opiniile prin blog (jalnic, nu?).
Şi astfel vom bucura toate minţile diabolice. Reuniunea va avea loc pe celebrul mal al Bahluiului, sub cerul înstelat al Iaşului, unde vom dezbate, atât verbal, non-verbal, para-verbal şi metafizic trăirile noastre,încercând să concepem o modalitate de a distruge blogul (ca fenomen), pt. a restabili profundele relaţii dintre noi (ce au fost ştirbite din cauza apariţiei blogului).

Despre pasiuni culturale

2008-03-03T11:17:00.000+02:00

Fiecare persoana cu pasiunile sale... unele mai putin inaltatoare pt. suflet, altele iesite din comun. Voi spune doar ca detest persoanele care pretind ca pasiunea lor este shopping-ul si statul degeaba. ??????? What is that??? Cum pot fi numite acestea pasiuni? Din vaga mea experienta despre ceea ce ne inconjoara, pasiunea ar trebui sa ne ajute sa exersam calitatile, sa aflam lucruri noi, sa ne inalte sufletul, sa devenim mai impliniti, mai inteligenti si mai relaxati atat spiritual cat si trupeste ... la sfarsitul fiecarei activitati a pasiunii noastre (hobby , pt. cei anglofoni). Cum poate fi datul banilor pe haine, "ritzi-pitzi" , pufulet roz, gentute aurii si chestii "trendy" - numita pasiune?? Cu ce ma face mai inteligenta, ce noutati culturale descopar, cum imi fac trupul mai sanatos, cum ma relaxez??? Este un mister total pt. mine, poate imi va da vreo "shoperita" inraita, vreo explicatie metafizica, deoarece eu am intrat in obscuritatea necunoasterii....(in acest domeniu)

Asa... sa trecem la pasiuni cu adevarat (asa cum le consider eu). Printre pasiunile mele se numara... fotografia (sa fac foto, sa mi se faca foto, sa vizualizez foto, sa cercetez foto), artistica si jurnalistica, evident; limbile straine si nu in ultimul rand, Capoeira . Si despre aceasta ultima pasiune o sa atrag atentia... insa nu voi detalia.

Capoeira este un sport, este o cultura, este un simbol, este un icon, un mister si o impletire armonioasa a tuturor acestora. Nimic nu ma relaxeaza mai mult decat sa practic acest sport. Ma simt minunat de fiecare data cand ascult muzica, cautand sa descopar simbolistica versurilor si istoria personajelor din melodii.
Capoeira imi induce ideea de toleranta fata de orice rasa umana, de orice apartenenta etnica sau culturala; ideea de prietenie, de nerenuntare, de concentrare.
Si poate ca foarte multi dintre voi nu stiti nici macar despre ce vorbesc, va voi da cateva linkuri (din curiozitate culturala) pentru a face o incursiune in aceasta cultura-sport braziliana, ce dainuie de sute de ani :
http://en.wikipedia.org/wiki/Capoeira
http://capoeira4all.org/
http://www.capoeira.com/news.php
Asociatia Sportiva K-noi din Iasi ... aici se practica Capoeira

Axe Capoeira

Unul de inceput

2008-03-03T10:23:00.000+02:00

Hmm... e ciudat atunci cand trebuie sa incepi ceva nou, cand trebuie sa pornesti un proiect, in asa fel incat sa nu ratezi si sa ai incredere ca poti continua.. asa e si cu acest prim articol, prim gand de inceput. Sa spun drept, de vreo cateva luni ma tot "chinui" (mental/decizional) sa intocmesc un blog....nu ca asa e moda, ci pentru ca asa am simtit...
"dar cum?" (gandeam) ce sa scriu, ce teme sa abordez, am ce sa spun interesant, se merita... si in primul rand , cu ce sa incep?? sa nu o "dau in bara".
Inceputurile sunt de obicei grele... cine face primul pas intr-o conversatie, cine ia primul deciziile, cand sa te apuci de invatat (daca e cazul), cand sa fac schimbarea aceea mult asteptata . De fapt, ma gandeam, ca sa incepem ceva, trebuie sa cugetam mult sau sa ne luam dupa primul impuls si sa ne lasam dusi de val? Dar daca acest val ar putea narui totul, ar fi doar o iluzie ca totul merge bine, iar finalitatea e ceva superficial... sau depinde de fiecare situatie, daca e bine sa ne gandim inainte sa incepem un drum?
De ex. acest blog, a fost o hotarare luata cu mult timp inainte, insa decizia a ceea ce urma sa scriu si mai ales ziua cand sa scriu, a fost luata in... 5 min... ideile in cateva secunde...

Si daca tot am apucat sa scriu... nu am de gand sa sterg, sa ma reintorc sa fac corecturi, pt. ca de obicei, orice inceput, bun sau rau, ni-l aducem aminte mereu.. fie cu placere, fie cu dezaprobare, ramanand loc de schimbare si corectare.

Asa ca in timp ce scriam... ma gandeam despre ce va fi acest blog... ce specific va avea? Cred ca de toate, depinzand de starea mea de spirit... voi scrie despre abstract, despre concret, despre trairi; voi da linkuri, voi impartasi opinii, va voi arata fotografii proprii si ale altora... Voi scrie.... va fi un exercitiu. Daca il voi rata, daca va fi un proiect negandit, cu inceput necugetat, il voi stopa.

Va doresc vizionare placuta