04 iunie 2008

Mă pregătesc să-mi fie dor



Dacă tot plecarea mea pentru o perioadă lungă, se apropie fanatic, mă gândeam cum o să mă simt când îmi va fi dor, ce voi face să le arăt tuturor că îmi lipsesc ?


Cum poate fi exprimat dorul, absenţa cuiva, a ceva, a unei amintiri, a unei etape, a unui sentiment?
Prin poezie, prin cuvinte simple, prin lacrimi, prin depresie, prin muzică ....

Mi-am adus aminte de o poezie din liceu, de Mircea Cărtărescu, care îmi sugera cel mai bine ideea de dor de cineva, de dorinţa de a-l avea cât mai aproape, instantaneu.

(Dacă tot am promis că voi posta poezii)

Ciocnirea - Mircea Cartarescu

Intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
isi prinsesera paianjenii panza.
pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot,am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case incat deasupra a ramas doar o muchie de lumina scanteietoare
pulsand in aerul ars, ca de fulger.
trageam de fir, si ca un sfant indian facand trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zambi; trageam de fir, incolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu cu fereastra ta in dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne sira spinarii, arzand.
arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor
pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru...

29 mai 2008

De dragul scrisului....

Stiu că nu am mai scris de mult tare niciun articol ... fie că nu am avut timp, am fost prinsă în diverse activităţi, fie nu am avut nici inspiraţie şi sunt atât de perfecţionistă încât nimic nu mi se părea demn de scris.

Şi mă gândeam , ce merită să faci public şi ce nu . Depinde de specificul blogului fiecăruia, de cât de sincer eşti, de ceea ce vrei să transmiţi sau facem un jurnal deschis despre orice?
Cum să scrii articole despre "ce-am mâncat azi : shaorma e magnifică!" ???? Pe cine intrigi la problematici, la răspunsuri contradictorii, la păreri, dacă ţi-ai luat gentuţă nouă şi o arăţi celorlalţi?? Aşa şi ?

De fapt, pentru ce au fost create blog-urile? Înţeleg ... modalitate de promovare a unor evenimente, branduri, spectacole; exprimarea unor opinii sociale, sentimentale prin scris sau prin fotografie; lansarea unor teme de discuţii; modalitate să-ţi manifeşti şi exersezi stilul beletristic şi jurnalistic... toate acestea , folositoare. Îmi face plăcere să vad bloguri interesante, cu fotografii, cu articole care te pun pe gânduri, care te amuză, care îţi deschid ochii, care te informează... Dar să arăţi altora cum te duci la facultate şi cum bei suc la terasă, fără niciun stil, fără concluzii , fără umor şi fără nici o morală ... pentru ce mai scrii? Ei ce au de învăţat din asta, cu ce îşi "clătesc" sufletul şi mintea?

Nu voi da exemple de astfel de bloguri pentru că nu are rost să fac reclamă , nu aş ieşi avantajos... ("Bad publicity is good publicity")

Şi pentru ca acest articol sa nu fie doar un pretext să mai adaug un text în "palmares" , aş vrea să arunc o pastilă efervescentă, ca un tratament, să încerc ca în aproape fiecare articol să adaug o poezie (nu proprie, evident) care s-ar adapta în peisaj. Poate vă instig la titluri de poezii, care se pliază pe actualitate. Că şi aşa m-am intoxicat de atâţia termeni de specialitate, în timpul sesiunii, încât simt nevoia de o "înghiţitură" de frumos.


Necuvintele
Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.

El a întins spre mine o ramură ca un braţ.

Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

El

un om singur.




V-am instigat? Aştept titluri , versuri .....

11 mai 2008

Festival Internaţional de Capoeira în Iaşi


BRAZILIA-ŞI TRIMITE CULORILE CĂTRE ORAŞUL NOSTRU


Acesta este sloganul Primului Festival Internaţional de CAPOEIRA, din România, festival ce va avea loc în perioada
15 - 18 mai 2008 la Sala Polivalentă din Iaşi.

Dacă vrei să simţi vibraţiile, emoţiile, energia şi spiritul brazilian al acestui sport-cultură , să te îndrăgosteşti de fascinaţia mişcării şi a muzicii, vino la Festival. Adaugă cunoştinţelor tale, tradiţia unei culturi de sute de ani, CAPOEIRA!!

Pentru foarte mulţi români, acest sport este o noutate, pt. unii o ciudăţenie, însă vă invit să vă daţi singuri seama că este o cultură, o artă, o pasiune şi un sport de timp liber, accesibil tuturor.

Festivalul este organizat de Asociaţia Sportivă "K-NOI" în colaborare cu Mestre Cibriba (Franţa) , se va desfăşura pe parcursul a 4 zile, pline de activităţi specifice, deschise publicului . Se va încheia cu un show demonstrativ, cu INTRAREA LIBERĂ,
Duminică 18 mai 2008 ora 17:00 la Sala Polivalentă.

Vizitaţi site-ul www.capoeira-knoi.ro pentru toate detaliile evenimentului .


DESCOPERĂ O NOUĂ VIZIUNE A SPORTULUI DE TIMP LIBER,
DESCOPERĂ
CAPOEIRA !!!

25 aprilie 2008

Paşte Fericit ?

Salvador Dali - Hypercube Cross



Se pare că începe perioada ghiftuirii şi a exceselor culinare, a beţiei şi a Iepuraşului. Acestea sunt singurele lucruri care contează pentru majoritatea românilor ortodocşi care sărbătoresc Paştele.
Uităm să ţinem post, uităm că aceste zile nu sunt doar pentru a avea "liber" de la serviciu, pentru a ne distra de parcă ar fi Revelionul şi uităm esenţialul : E ziua învierii Domnului Iisus Hristos. Ce legătură are Iepuraşul cu Învierea, cu faptul ca Iisus a fost răstignit pt. omenire, că ni s-a dat un exemplu de suferinţă, de iertare, de speranţă ???

Înţeleg că totul are aspect comercial, dar toţi avem pretenţia să nu existe catastrofe naturale, ne mirăm cum de ni se întâmplă toate necazurile... Din cauză că de Paşti ne dăruim ouă de ciocolată venite din partea unui Iepuraş, care deşi nu are nicio tangenţă cu tradiţiile noastre, nu reprezintă cu nimic spiritul acestei sărbători RELIGIOASE !

E şi mai interesant cum toţi devin brusc "mai buni" în Săptămâna Mare , iar în restul anului parcă uită de tot...

Nu vreau să fac aici predici religioase, dar mă înspăimântă faptul că se pierde esenţa unei sărbători religioase (mă repet) şi mai ales că această uitare atrage după sine nenorocirile ....

Un Paşte Fericit! Fără iepuraşi şi fără ouă de ciocolată, doar cu lumina Învierii şi ouă roşii !


Un site interesant, care reaminteşte şi învaţă ce este de fapt Paştele : Paşte Fericit

17 aprilie 2008

Moartea... caprei




Cum se face că sintagma "Să moara şi capra vecinului!" ni se potriveşte atât de bine, nouă, românilor ? Şi de ce o prezentăm cu atâta mândrie altora, de parcă ar fi ceva înălţător să fii caracterizat de invidie ?

Mulţi, dar mulţi mulţi români (aproape toţi) se uită cu jint la noile achiziţii ale vecinilor, la lucrurile pe care le-au realizat ("Ai văzut bre...ce maşină şi-a tras Popescu.. de unde are atâţia bani? Afaceri murdare..") şi niciodată invidia lor nu e constructivă, preferă să stea să mocnească, să îşi dorească ca într-o zi maşina cea luxoasă sa explodeze, să i se întâmple ceva soţiei frumoase a vecinului, decât să facă el ceva pentru a obţine unul din lucrurile "visate" ... Şi e specific nouă, să aşteptăm să ni se dea, să ni se întâmple ceva miraculos care ne va schimba viaţa, în aşa fel încât să facem noi "în ciudă" vecinilor noştri, care mult timp au avut case mai frumoase, sau care au fost primii din bloc care şi-au luat maşină de spălat .

Mereu suntem nemulţumiţi de ţara noastră, că e aşa de urâtă şi murdară, că oamenii sunt interesaţi de viaţa altora, că e asa frumos în Europa, cum nimeni nu intervine în viaţa celorlalţi. Cum un cetăţean "cumsecade", proaspăt întors din Italia/Spania/alte plaiuri de la zidit , şi cum el, dezamăgit priveşte la ţara asta pe care a parasit-o : "Ce mizerie aici, ce frumos era in Italia, niciun gunoi.. " şi imediat aruncă ambalajul unui pachet de ţigări în tufişuri.

Decât să ne uităm la alţii ce deţin, ce şi-au făcut, mai bine am depune toată stăruinţa să împlinim ceea ce ne-am dorit, dar pentru noi, pt. starea noastră de bine, nu pt. a-i crăpa inima şi privirea de invidie, vecinului nostru... pt. că altfel ne învârtim într-un cerc fără ieşire.

Oricum n-am nicio speranţă că se va schimba vreodată ceva în mentalitate, însă nu voi spune niciodată cu mândrie, că sunt româncă şi că port prin vene lozinca "Să moara şi capra vecinului!" . Mai bine mă mândresc că românii sunt inventivi, că s-au născut poeţi şi că reprezintă fabrică de genii pt. export, decât să afirm caracteristica invidiei.

07 aprilie 2008

Exerciţiu digital

Ştiu că poate am obişnuit să păstrez o stare de reverie printre articole, dar cum diversitatea mă caracterizează, voi trece şi la lucruri tehnice. Însă nu o să mă îndepărtez prea mult de partea romantică.
Pentru cei pasionaţi de programe de editare foto, sau pentru cei care şi-ar dori să îşi modifice fotografii dar nu prea ştiu cum să utilizeze Photoshop-ul , am găsit acum cateva săptămâni un site unde te învaţă cum să faci efecte şi cum să te "joci" în acest program. Este un site cu tutoriale video.

Luv2Help
Şi pt. un plus de idei căutati pe Google sau Youtube , Video Tutorials Photoshop.

Iată cum am învăţat să mă joc cu efectele... din propriile fotografii :

C'est moi



Mon oeil



Un mix


L'oeil d'une amie



05 aprilie 2008

Noi cui rămânem ?


După ce din ce în ce mai multe valori, s-au pierdut în ultimul an ... mă întrebam noi cui rămânem?

Anul trecut s-au stins la intervale scurte Florian Pittiş, Pavarotti, Adrian Pintea , anul acesta încep să mă sperii îngrozitor pt. cultura şi pentru urma de speranţă care mai rămăsese... a murit George Pruteanu, a murit Sabin Bălaşa.....

M-am întristat enorm şi mi s-au tulburat simţirile gândidu-mă că deja adevăratele valori ale ţării se pierd... şi tot mă întreb cine urmează? (sună înspăimântător ştiu)... mi-e frică că vom rămâne înconjuraţi de manelişti, de blonde care "cântă" cu sânii, de reality show-uri şi de o armată de Dan Diaconescu defilând "voios" pe străzi.... Un coşmar ce mai are foarte puţin şi se va îndeplini ....

L-am pierdut pe omul care susţinea cu toată forţa limba română, care instiga la cultură şi oricine care îşi cunoştea ignoranţa, ascultându-l, era imposibil să nu se fi simţit prost că nu a mai fost recent la teatru, că nu a citit o carte bună, că nu are suficiente cunoştinţe. Deşi părea exagerat, cheia o înţelegeai : că lipsesc cultura şi adevăratele valori, că nu mai apreciem arta, că ne îndreptăm spre orizonturi maşiniste....

Nu mai zic de Sabin Bălaşa... ador suprarealismul.... dar mă întreb câţi dintre noi(studenţi la Cuza) s-au oprit vreodată, în goana lor către cursuri sau seminarii, să priveasca în Sala Paşilor Pierduţi de la Universitate, să admire, să se bucure de o galerie de artă gratuită a 19 opere gigantice. Recunosc, m-am oprit, însă, din păcate, eram însoţită de persoane care s-au uitat "strâmb" la mine că am îndrăznit să "pierd" timpul... ("avem oră... întârziem....") Am ales să revin, singură.... E extraordinar cât de bine se pliază aceste opere pe mediul de acolo şi pe ideea de student; surprinde exact sufletul tânăr visător, cu ţeluri, cu mulţime şi cu valori ce ies din ea. Cu tineri naivi, care îşi permit să piardă timpul în reverie, în dragoste, în speranţe. Mai păcat e că studenţii noştri nu merită aceste opere, nu li se mai potrivesc... cine muşcă felia mai groasă fără prea multe sacrificii e învingător, diplomă de absolvire poate avea oricine, dragostea e uşor de obţinut, ce atâta "speranţă"???

Deja mi-am pierdut orice optimism cu privire la culturalizarea maselor, cu privire la o schimbare a principiilor... Nu-mi rămâne decât să îmi promit că voi schimba şi voi adăuga zilnic spiritului meu ce trebuie ca să râmană împlinit şi, ca plan de viitor, să transmit mai departe şi mult mai bine decât am primit eu, copiilor mei - cultură. Asta e ceea ce am învăţat din pierderea acestor oameni, despre care încă visez că vor rămâne nemuritori prin ceea ce au făcut.

Un sait fără o grafică strălucită, fără efecte speciale : contează conţinutul nu ambalajul : http://www.pruteanu.ro/0rapid/00index/00index.htm

Pt. vizualizare profundă , romantismul cosmic
http://www.sabinbalasa.com/index.htm